Pinguinul cu mot auriu

Ordin: Sphenisciformes
Familie: Spheniscidae
Gen si specie: Eudyptes chrysolophus
Pinguinul cu moţ auriu este un înotător excelent. S-a adaptat remarcabil mediului de trai, fiind capabil să stea în apa îngheţată perioade îndelungate, fără să fie afectat.
Pinguinul cu mot auriu face parte dintr-un grup de pinguini, ce prezintă deasupra ochilor un semn caracteristic de recunoaştere, un smoc de pene aurii. Spre deosebire de alte specii de pinguini care se deplasează greoi, acesta are un mers săltăreţe îndemânatic.
Mod de viaţă
Pinguinul cu moţ auriu se deplasează cu uşurinţă atât în apă, cât şi pe uscat. După perioada de reproducere şi schimbarea penajului, îşi petrece ultimele trei-cinci luni ale anului în mare.
După unele presupuneri, în această perioadă migrează spre nord, unde apa este mai caldă, ruta precisă a pinguinului cu moţ auriu rămâne însă, doar parţial cunoscută. Pinguinul cu moţ auriu este un animal sociabil şi îşi petrece marea majoritate a timpului în compania semenilor săi. Clocesc şi năpârlesc împreună în colonii, iar în mare intră tot în grup.
Pinguinul cu moţ auriu înoată foarte bine la suprafaţa apei sau în apă; aproape de suprafaţa apei se direcţionează cu aripile şi coada. In timpul înotului în apă, apare din când în când, asemănător delfinilor, la suprafaţă. în acest fel poate respira la intervale regulate, deci nu este nevoit să-şi încetinească înotul nici măcar o secundă. De regulă nu rămân mai mult de trei-cinci minute sub apă, deoarece aerul înmagazinat în penaj are o forţă ascensională. Dacă vrea, poate să înoate şi la adâncimi mari. Pe uscat, pe gheaţă, zăpadă şi stânci are în egală măsură un mers săltăreţ, îndemânatic; de multe ori pe porţiunile acoperite cu zăpadă, înaintează alunecând pe burtă.
Când puii devin independenţi, adulţii încep să năpârlească, în această perioadă penajul lor are o culoare gri murdar, dar în săptămânile următoare fiecare pană se reface. Penajul vechi este îndepărtat de cel nou şi se evidenţiază gradual din pielea animalului. Penajul vechi cade numai atunci când cel nou îi acoperă tot corpul şi poate prelua rolul celui vechi.
Ştiaţi că…
• Numele familiei pinguinilor provine din cuvântul grecesc „spheniskos” ceea ce înseamnă „formă de pană
mică”. Acest nume le-a fost dat datorită formei de înotătoare a cozii.
• Mult timp s-a crezut că pinguinii trăiesc numai în apele îngheţate ale Antarcticii. In realitate însă, îi găsim în ape cu temperaturi variate, începând de la insulele Galapagos până în Antarctica.
• Uneori pinguinii ajung pe malurile îngheţate după ce „îşi iau avânt” şi aproape că sar din apă, iar apoi alunecă uşor cu ambele picioare.
Reproducere
Perioada de împerechere a pinguinului cu moţ auriu este primăvara. Păsările aleg de regulă acelaşi partener şi loc de cuibărit, ca în anul precedent. Masculul apare primul pe uscat pentru a marca teritoriul perechii, iar la scurt timp este urmat de femelă.
Femela depune 2 ouă cu dimensiuni diferite. Primul ou este mai mic decât al doilea, care poate să fie chiar cu 70 % mai mare. Foarte rar supravieţuiesc ambii embrioni, primul de regulă moare, dar se poate întâmpla ca şi acesta să se dezvolte normal.
Părinţii clocesc pe rând, când unul dintre ei se hrăneşte, celălalt menţine ouăle calde, în acest interval pinguinul consumă din propriul depozit de grăsime. După ce ies din ou, puii se furişează sub corpul unui părinte; celălalt porneşte în căutarea hranei.
Corpul puilor ce se dezvoltă rapid, este acoperit de un strat de puf. Foarte repede puiul ajunge la fel de mare ca şi adultul şi penajul de pui, compus din puf, se schimbă în penaj de adult. După ce şi adulţii năpârlesc, împreună cu tineretul, toată colonia porneşte spre mare.
Alimentaţie şi mod de hrănire
Hrana principală a pinguinului cu moţ auriu este reprezentată de krilli. Acestea sunt vieţuitoare acvatice de dimensiuni mici, aproximativ 8-60 mm, asemănătoare racilor. Pinguinul îşi îmbogăţeşte meniul cu peşti mici şi sepii.
Pe întreg teritoriul Antarcticii, o masă imensă de krilli aşteaptă pinguinii înfometaţi, deoarece aici apa este bogată în oxigen. în special noaptea pot fi observaţi aproape de suprafaţa apei, consumând krilli. In asemenea situaţii pinguinul cu moţ auriu profită de abundenţa hranei.
Datorită aptitudinilor excepţionale de a se scufunda, în timpul zilei este în căutarea hranei în apele mai adânci.
Caracteristici mai importante
Dimensiuni corporale
Lungimea corpului: 70 cm, masculii sunt puţin mai mari şi au ciocul mai gros decât femelele
Greutatea corporală: cel mult 6 kg
Reproducere
Maturitatea sexuală: la 6 ani
Numărul clocirilor pe an: 1
Perioada de împerechere: primăvara târziu
Numărul ouălor depuse: 2
Durata clocitului: 31-37 de zile
Mod de viaţă
Comportament: animale sociabile; cuibăresc în grupuri sau în colonii mari; locurile cu hrană le vizitează tot în grup
Hrana: krilli (raci de mare de dimensiuni mici), peşti mici, raci şi sepii
Durata vieţii: chiar şi 10 ani
Specii înrudite
Se înrudesc cu toţi pinguinii cu moţ, cu pinguinul săritor de stâncă (Eudyptes crestatus) şi cu pinguinul cu moţ din fiorduri (Eudyptes pachyrhynchus).
Teritoriul de răspândire al pinguinului cu moţ auriu
Aria de răspândire
Răspândit în insulele din apropierea Antarcticii, în Oceanul Atlantic, în sudul Oceanului Indian, inclusiv pe insulele Folkland şi în aria capului Horn.
Protecţia speciei
Poluarea cu produse petroliere poate avea consecinţe extrem de grave asupra speciei. Efectivele de pinguini au început să crească, cei mai probabil datorită scăderii efectivelor de balene, principalii concurenţi în ceea ce priveşte hrana de bază.
Caracteristicile specifice ale pinguinului cu moţ auriu
Penajul: penele de pe spate şi de pe abdomen sunt uşor îndoite şi sunt parţial suprapuse, din această cauză formează un strat impermeabil la apă. La baza penelor, un Strat gros de puf păstrează căldura corpului, deoarece aerul înmagazinat în acesta este o izolaţie termică foarte bună.
Coada: are formă triunghiulară şi este folosită la menţinerea direcţiei în apă.
Corpul: alungit, cu formă de ou, subcutanat are un strat gros de grăsime care îl protejează împotriva frigului.
Aripile: sunt rigide, nu sunt potrivite zborului, s-au transformat în vâsle excelente pentru înot.


de Andreea